Povești Muzicale

Povești muzicale 

O suită de povești muzicale care au rolul de a oferi organizatorilor de devenimente o variantă sustenabilă de prezentare a lucrărilor – reper din repertoriul muzical universal prin intermediul unui ansamblu cameral de dimensiuni reduse și a unui povestitor.

 

Petrică și lupul 

„Un univers hrănit de inocența şi năzdrăvăniile copilăriei care îţi poate răsturna oricând aşteptările.” Sergej Prokofiev compune Petrică şi lupul în anul 1936 la solicitarea Nataliei Sats, directoarea Teatrului Muzical pentru Copii din Moscova. Premiera are loc în același an și se bucură de aprecieri şi mai ales de interesul copiilor…şi nu numai, pentru că povestea place publicului de toate vârstele! Dialogurile povestitorului sunt vii iar personajele personificate de către instrumentele muzicale de suflat – flaut, oboi, clarinet, fagot, corn, captează atenţia de la bun început. Povestea începe într-o dimineaţă, o dimineaţă devreme, când Petrică deschide poarta pentru a intra în împărăţia naturii…

Frumoasa din pădurea adormită

Regele Florestan al XXIV-lea și Regina au primul lor copil, Prințesa Aurora și organizează pentru ea o ceremonie de botez fastuoasă. Sunt invitate la ceremonie doisprezece zâne care să ofere fiecare câte o virtute. Cea mai puternică zână, Zâna Liliacului, sosește împreună cu anturajul ei dar înainte ca aceasta să ofere darul său, palatul se întunecă prevestind apariţia Zânei Carabosse împreună cu slujitorii ei. Zâna Carabosse întreabă cu furie de ce nu a fost invitată la ceremonie iar apoi o blestema pe fetiță în semn de răzbunare: Aurora va deveni o tânără frumoasă și veselă dar în ziua în care va împlini 16 ani se va înțepa cu acul unui fus și va muri. Zâna Liliacului, deşi nu are putere suficientă pentru a anula blestemul, îl modifică astfel încât acul fusului să îi provoace prințesei un somn de o sută de ani și la sfârșitul celor o sută de ani se să se trezească prin sărutul unui prinț.

 

Spărgătorul de nuci

În casa domnului Stahlbaum domneşte atmosfera sărbătorii de Crăciun iar gazdele tocmai au terminat de impodobit bradul și așează cadourile pentru copii. Luminile se aprind și în salon năvalesc copii veseli și foarte curioși ai domnului Stahlbaum: Clara şi Fritz. Apare şi unchiul Drosselmayer, aşteptat cu nerăbdare căci le aducea mereu copiilor daruri neobişnuite. La început copiii se bucură, apoi încep să se certe pentru împărțirea cadourilor. Pentru a o consola, unchiul Drosselmayer îi dăruiște Clarei un Spărgător de nuci pe care Fritz îl azvârle râzând şi îl strică. Drosselmeyer repară spărgătorul de nuci iar Clara îl consolează și îl leagană înainte de a-l așeza în casuța pentru păpuși. Invitații pleacă la casele lor iar mama îi trimite pe copii la culcare. În timpul nopții, când ceasul bătea ora 12.00, Clara se trezește și coboară în salon să vadă ce face spărgătorul de nuci, aude niște șoricei care chițăie și ca prin farmec se micșorează până ajunge la dimnesiunea șoriceilor, în timp ce încăperea și bradul împodobit capătă proporții de basm. Şoarecii, conduşi de regele lor apar din toate părţile şi se apropie de Clara dar spărgătorul de nuci prinde viață și vine să o apere. În mijlocul luptei, Clara aruncă cu pantoful în Regele șoarecilor şi reuşeşte să-i învingă pe şoricei. Spărgătorul de nuci se transformă într-un prinţ frumos și drept mulțumire o invită pe fetiţă în împărăţia dulciurilor. Ei călatoresc printr-o pădure de brazi și asistă la spectacolul feeric oferit de fulgii de zăpadă înainte de a sosi la palatul fermecat din Regatul dulciurilor unde sunt întâmpinați de Zâna dulciurilor și de suita ei. Spărgătorul deapănă povestea și laudă curajul Clarei iar în cinstea ei Zâna organizează o festivitate în care se înlanțuie cele mai frumoase dansuri. Clara se trezește sub bradul de Crăciun, ținând în brațe Spărgătorul iubit…

Lacul lebedelor

Serbând majoratul, prințul Siegfried este surprins când Regina mamă anunță că a sosit vremea insurătorii și îi prezintă o tânără prințesă. Siegfried, hotarat sa se căsătorească numai din dragoste, refuză. Oaspeții se retrag în castel iar Siegfried dorind să rămână singur pleacă pe malul lacului unde zărește un stol de lebede în zbor către ruinele unui castel îndepărtat aflat pe celălalt mal. Dorind să le vâneze aleargă în aceeași direcție cu o arbaletă. In miez de noapte lebedele își recapată înfățișarea umană și dansează. Surprins de metamorfoză și fermacat de frumusețea lui Odette, Siegfried se îndrăgostește și promițându-i credință și dragoste nemărginită o invită a doua zi la castel pentru a o prezenta drept logodnica sa. Odette îi destăinuie prințului cum Rothbart, vrăjitorul malefic, le-a transformat în lebede și cum doar jurământul curat al iubirii poate să rupă vraja. Ascuns, Rothbart aude totul și pune la cale un plan. La marele bal de la palat, cu gândul la prințesa-lebădă, Siegfried nici nu observă fetele ce îi sunt prezentate și care vin din toate colțurile lumii. Profitând de buimăceala prințului apare Rothbart sub înfățișarea unui cavaler alături de fiica sa Odille căreia printr-o vrajă i-a împrumutat chipul lui Odette. Prințul înșealt o prezintă pe Odille drept aleasa sa și astfel încalcă jurământul iubirii. În timpul pregătirilor de nuntă, Rothbart dezvăluie deghizarea lui Odille jubilând iar Odette zboară pe malul lacului sfâșiată de durere unde o așteptau în întunericul sumbru al vechilui castel celelalte lebede. Siegfried apare îndurerat și povestește cum a fost înșelat de către Rothbart, dar în zadar, lebedele își iau zborul una câte una. Numai Odette nu poate să se desprindă de iubitul său iar Rothbart în dorința malefică de a-i despărți dezlănțuie o furtună cumplită. În fața puternicei lor iubiri blestemul se dezleagă iar Rothbart este înghițit în întunericul nopții.

 

Tablouri dintr-o expoziție 

Sub acest titlu este prezentată o adaptare pentru cvintet de suflători a lucrării pentru pian (Tablouri dintr-o expoziție) de Modest Musorgski. Povestea….dispariția prematură la 39 de ani a pictorului și arhitectului Victor Hartmann determină pe prietenii acestuia să organizeze o expoziție cu 400 de tablouri, printre ele fiind și 10 tablouri numite Promenade. In 1874 compozitorul Modest Musorgski la rândul său un prieten și admirator a lui Hartmann, inspirându-se din cele 10 tablouri menționate compune lucrarea pentru pian (Tablouri dintr-o expozitie). In anul 1922 Maurice Ravel, după ce a vizualizat cele 10 tablouri și a ascultat lucrarea pentru pian a lui Musorgski transpune lucrarea pentru formulă orchestrală sub denumirea de (Amintiri despre V. Hartmann).

 

Mama mea Gâsca

 

Secherezada

 

Romeo & Julieta

 

Peer Gynt